Von „Faulheit“ zu digitalem Rückzug: Problematische Internetnutzung, generative künstliche Intelligenz und die Externalisierung kognitiver Prozesse in der Kindheit und Adoleszenz (1)

Beschreibung

Eine Dreiteilige Integrative Übersicht

Psych. Tihan Eusebiu Jean¹^,²,Prof. Moldoveanu Mihaela³,
Prof. Gheorghe Nicoleta³, Prof. Turica Maria-Mirabela³

¹Tihan & Assoziierte, Professionelle Zivilgesellschaft für Psychologie, Bukarest, Rumänien
²Akademie der Wissenschaften Rumäniens
³Teddybär Untere Sekundarschule, Bukarest, Rumänien

Übersetzung durchgeführt von: Prof. Moldoveanu Mihaela

Korrespondierender Autor:  Psych. Tihan Eusebiu Jean
E-Mail: eusebiu.tihan@gmail.com

Tihan, Eusebiu Jean; Moldoveanu, Mihaela; Gheorghe, Nicoleta; Turica, Maria-Mirabela (2026). ”Von „Faulheit“ zu digitalem Rückzug: Problematische Internetnutzung, generative künstliche Intelligenz und die Externalisierung kognitiver Prozesse in der Kindheit und Adoleszenz (1)”, in Index Academic, II 2026, DOI: 10.58679/IA82453, https://www.indexacademic.ro/de/pdf/von-faulheit-zu-digitalem-rueckzug-1/

Teil I: Grundlagen – Von moralischen Etiketten zu funktionalen Interpretationen digitalen Verhaltens

ZUSAMMENFASSUNG

Ziele: Dieser erste Teil legt die theoretischen und konzeptionellen Grundlagen für das Verständnis problematischer digitaler Nutzung in der Kindheit und Adoleszenz als ein funktionales Phänomen und nicht als ein moralisches Versagen dar. Ausgehend von dem integrativen Rahmenwerk, das in früheren Arbeiten zur Dekonstruktion von „Faulheit“ als moralische Etikette entwickelt wurde, erweitern die Autoren dieses Paradigma auf digitale Verhaltensweisen und schlagen vor, dass das, was als digitaler Rückzug oder Vermeidung erscheint, funktional interpretiert und nicht moralisch beurteilt werden muss. Die Ziele umfassen: (a) die Dekonstruktion des moralisierenden Diskurses über Internetnutzung und digitale Medien bei Kindern; (b) die Unterscheidung zwischen intensiver, aber adaptiver digitaler Nutzung und problematischen Mustern; (c) die Entwicklung der konzeptionellen Grundlagen für ein funktionales Modell der Interaktionen zwischen Kind und digitaler Umgebung; (d) die Integration noetischer, phänomenologischer, neurokognitiver, psychologisch-affektiver und sozial-kultureller Perspektiven; und (e) die Vorschlag der grundlegenden Unterscheidung zwischen kognitivem Gerüstbau und kognitiver Substitution.

Methode: Diese theoretisch-integrative Übersicht synthetisiert Evidenz aus der Entwicklungspsychologie, der kognitiven Psychologie, der pädagogischen Psychologie, der klinischen Psychologie, der Neuropsychologie, der Phänomenologie und der Mensch-Computer-Interaktion. Die Methodik verwendet eine systematische Synthese der Fachliteratur aus den Jahren 2020–2026, mit Schwerpunkt auf Längsschnittstudien zur problematischen Internetnutzung, neurobildgebenden Studien zu KI-Kognitions-Interaktionen und theoretischen Rahmenwerken zum Verständnis von Kind-Technologie-Beziehungen.

Ergebnisse: Die Analyse zeigt, dass problematische digitale Nutzung konsistent mit bidirektionalen Beziehungen zu emotionalen Variablen wie Angst, Depression und emotionaler Dysregulation verbunden ist. Neurokognitive Evidenz deutet darauf hin, dass übermäßige Abhängigkeit von KI-Systemen mit reduziertem Engagement in kritischem Denken, Gedächtniskonsolidierung und kreativer Anstrengung verbunden ist. Die Unterscheidung zwischen KI als Gerüst und KI als Substitution erweist sich als zentrale differenzielle Überlegung. Die funktionale Analyse zeigt ferner, dass digitale Umgebungen kompensatorische, vermeidende oder substitutive Funktionen erfüllen können, die durch alleinige Bildschirmzeitmetriken nicht erfasst werden können[1]. Psychosoziale Faktoren einschließlich Familiendynamik, Erziehungsstile und Peer-Beziehungen moderieren die Beziehung zwischen digitaler Nutzung und psychologischen Ergebnissen signifikant. Psychoanalytische Interpretationen zeigen, dass digitale Umgebungen als Abwehrstrukturen dienen können, die Regression, Vermeidung und narzisstische Befriedigung bieten. Anthropologische Perspektiven beleuchten, wie kulturelle Werte die Bedeutung und die Konsequenzen digitaler Beteiligung formen.

Schlussfolgerungen: Die zentrale entwicklungsbezogene Frage ist nicht länger lediglich, wie viel Technologie ein Kind nutzt, sondern welche kognitiven, emotionalen und beziehenden Prozesse weiterhin aktiv vom Kind ausgeführt werden. Diese funktionale Perspektivenverschiebung transformiert den klinischen und pädagogischen Ansatz von moralischem Urteil zu kausalem Verständnis. Der Artikel legt das Fundament für ein Kind–Digitale Umgebung–KI-Funktionales Modell, das in den folgenden Teilen entwickelt werden soll und das die Analyse auf vier miteinander verbundenen Ebenen organisiert: noetisch-phänomenologisch, neurokognitiv, psychologisch-affektiv und sozial-kulturell.

Schlüsselwörter: problematische Internetnutzung; kindliche Entwicklung; jugendliche Entwicklung; kognitives Auslagern; funktionale Interpretation; moralische Etikettierung; digitaler Rückzug; exekutive Funktionen; emotionale Regulation; phänomenologische Psychologie; psychoanalytische Interpretation; Kulturanthropologie

DE LA „LENE“ LA DEZANGAJARE DIGITALĂ: UTILIZAREA PROBLEMATICĂ A INTERNETULUI, INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ GENERATIVĂ ȘI EXTERNALIZAREA PROCESELOR COGNITIVE ÎN COPILĂRIE ȘI ADOLESCENȚĂ

O Revizuire Integrativă în Trei Părți

Prof. Moldoveanu Mihaela¹, Prof. Gheorghe Nicoleta¹, Prof. Turica Maria-Mirabela¹
Psih. Tihan Eusebiu Jean²,³

¹Școala Gimnazială TeddyBär, București, România
²Tihan & Asociații, Societate Civilă Profesională de Psihologie, București, România
³Academia Oamenilor de Știință din România

Autor corespondent: Prof. Moldoveanu Mihaela
Email: mihaelamoldoveanu1981@gmail.com

Partea I-a: Fundamente – De La Etichete Morale La Interpretări Funcționale Ale Comportamentului Digital

REZUMAT

Obiective: Această primă parte stabilește fundamentele teoretice și conceptuale pentru înțelegerea utilizării problematice a digitalului în copilărie și adolescență ca pe un fenomen funcțional, nu ca pe un eșec moral. Pornind de la cadrul integrativ dezvoltat în lucrările anterioare privind deconstrucția „lenei“ ca etichetă morală, autorii extind acest paradigma la comportamentele digitale, propunând că ceea ce apare ca dezangajare sau evitare digitală trebuie interpretat funcțional, nu judecat moral. Obiectivele includ: (a) deconstruirea discursului moralizator referitor la utilizarea internetului și a mediilor digitale la copii;
(b) stabilirea distincției dintre utilizarea digitală intensă, dar adaptativă, și modelele problematice; (c) dezvoltarea fundamentelor conceptuale pentru un model funcțional al interacțiunilor copil–mediu digital; (d) integrarea perspectivelor noetice, fenomenologice, neurocognitive, psihologic-afective și social-culturale; și (e) propunerea distincției fundamentale dintre eșafajarea cognitivă și substituția cognitivă.

Metodă: Această revizuire teoretico-integrativă sintetizează dovezi din psihologia dezvoltării, psihologia cognitivă, psihologia educațională, psihologia clinică, neuropsihologie, fenomenologie și interacțiunea om-calculator. Metodologia utilizează o sinteză sistematică a literaturii de specialitate evaluate inter pares din perioada 2020–2026, concentrându-se pe studiile longitudinale privind utilizarea problematică a internetului, studiile de neuroimagistică privind interacțiunile AI–cogniție și cadrele teoretice pentru înțelegerea relațiilor copil–tehnologie.

Rezultate: Analiza relevă faptul că utilizarea problematică a digitalului este asociată în mod constant cu relații bidirecționale cu variabile emoționale, inclusiv anxietatea, depresia și dereglarea emoțională. Dovezile neurocognitive indică faptul că dependența excesivă de sistemele AI este asociată cu o implicare redusă în raționamentul critic, consolidarea memoriei și efortul creativ. Distincția dintre AI ca eșafodaj cognitiv și AI ca substituție apare ca o considerație diferențială centrală. Analiza funcțională relevă, de asemenea, că mediile digitale pot servi funcții compensatorii, de evitare sau substitutive care nu pot fi surprinse doar prin metrici ale timpului petrecut în fața ecranului[2]. Factorii psihosociali, inclusiv dinamica familială, stilurile parentale și relațiile cu semenii, moderează semnificativ relația dintre utilizarea digitală și rezultatele psihologice. Interpretările psihanalitice relevă faptul că mediile digitale pot servi ca structuri defensive, oferind regresie, evitare și gratificație narcisică. Perspectivele antropologice luminează modul în care valorile culturale modelează semnificația și consecințele angajării digitale.

Concluzii: Întrebarea centrală de dezvoltare nu mai este doar câtă tehnologie folosește un copil, ci care procese cognitive, emoționale și relaționale rămân realizate în mod activ de către copil. Această schimbare funcțională de perspectivă transformă abordarea clinică și educațională de la judecata morală la înțelegerea cauzală. Articolul stabilește fundamentul pentru un Model Funcțional Copil–Mediu Digital–IA, care va fi dezvoltat în părțile următoare, și care organizează analiza pe patru niveluri interconectate: noetic-fenomenologic, neurocognitiv, psihologic-afectiv și social-cultural.

Cuvinte-cheie: utilizare problematică a internetului; dezvoltarea copilului; dezvoltarea adolescentului; descărcare cognitivă; interpretare funcțională; etichetare morală; dezangajare digitală; funcții executive; reglare emoțională; psihologie fenomenologică; interpretare psihanalitică; antropologie culturală

[1] Die Unterscheidung zwischen adaptiver, kompensatorischer, problematischer und substitutiver digitaler Nutzung ist ein konzeptioneller Beitrag des vorliegenden Artikels. Sie soll die klinische Beurteilung leiten, nicht jedoch als diagnostische Klassifikation dienen. Die Autoren betonen, dass dasselbe digitale Verhalten bei verschiedenen Kindern unterschiedliche Funktionen erfüllen kann und dass die Beurteilung die Funktion vor der Bewertung der Konsequenz untersuchen sollte.

[2] Distincția dintre utilizarea digitală adaptativă, compensatorie, problematică și substitutivă este o contribuție conceptuală a prezentului articol. Ea este menită să ghideze evaluarea clinică, mai degrabă decât să servească drept clasificare diagnostică. Autorii subliniază că același comportament digital poate îndeplini funcții diferite la copii diferiți și că evaluarea ar trebui să examineze funcția înainte de a evalua consecința.