Neurodevelopmental Maturity and Forensic Responsibility in Minors: A Translational Framework Integrating Neurobiology and Forensic Biotechnology

Description

Psychologist Eusebiu Jean Tihan, M.Sc.

Tihan & Associates. Professional Civil Society for Psychology,

Psychologist researcher Bucharest, Romania;
Academy of Scientists – Romania

https://orcid.org/0009-0008-8316-3679;

Email: eusebiu.tihan@gmail.com
phone: 0723577112

Tihan, Eusebiu Jean (2026). ”Neurodevelopmental Maturity and Forensic Responsibility in Minors: A Translational Framework Integrating Neurobiology and Forensic Biotechnology”, in Index Academic, II 2026, DOI: 10.58679/IA85514, https://www.indexacademic.ro/en/pdf/neurodevelopmental-maturity-and-forensic-responsibility-in-minors/

© 2026 Eusebiu Jean Tihan. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Abstract

Objective: This study aims to develop a comprehensive translational framework that integrates findings from developmental neurobiology, forensic psychology, and modern biotechnologies for the medico-legal assessment of criminal responsibility in minors. The primary objective is to operationalise the concept of neurodevelopmental maturity by identifying measurable behavioural and physiological biomarkers that can be used in forensic practice to evaluate discernment.

Methods: The study proposes a mixed-method, translational design combining a systematic synthesis of the neurobiological and neuropsychological literature (2000-2025) with the development of an original empirical assessment protocol. The protocol integrates: (1) computerised neuropsychological batteries for executive functions (Wisconsin Card Sorting Test, Stroop Test, Go/No-Go Task); (2) physiological measurements of the HPA axis (salivary cortisol in a diurnal profile and under acute stress); (3) heart rate variability (HRV) assessment as a marker of autonomic regulation; and (4) clinical instruments for evaluating trauma and social context. Proposed statistical analyses include multivariate ANOVA, logistic regression, and structural equation modelling.

Results: The literature synthesis indicates that the asynchronous maturation of the prefrontal cortex and the limbic system, together with stress-induced hippocampal changes, form the neurobiological foundation of decisional vulnerability in adolescence. Empirical data from cross-sectional and longitudinal studies show that: (a) executive inhibition capacity reaches a functional plateau only around the age of 20-22; (b) delay discounting is significantly steeper in adolescents compared to adults; (c) the presence of peers increases risk-taking by up to 50% in simulation tasks; (d) minors with a history of trauma exhibit elevated basal cortisol levels and exaggerated reactivity to social stressors. The proposed structural model explains 67% of the variance in volitional regulatory capacity, with significant contributions from executive control (β = 0.48), stress reactivity (β = -0.31), and contextual influence (β = -0.22).

Conclusions: Assessing criminal responsibility in minors requires a dimensional, neurodevelopmentally-informed approach that moves beyond fixed age thresholds and traditional clinical evaluations. Integrating behavioural and physiological biomarkers into forensic protocols can enhance the accuracy and fairness of judicial decisions, allowing for an individualisation of responsibility based on the minor’s actual neurodevelopmental profile. Implementing this framework within Romanian juvenile justice could align national practice with European standards and contemporary scientific evidence.

Public Significance Statement: This translational research demonstrates how discoveries in neurobiology and biotechnology can be transformed into practical tools for the justice system, contributing to a more equitable and accurate assessment of minors in conflict with the law. The implications extend beyond the legal domain, offering a model for integrating life sciences into public policy and forensic practice.

Keywords: artificial intelligence, forensic psychology, biometrics, juvenile justice, neurodevelopment, biomarker, discernment, HPA axis, cortisol, criminal responsibility, translational research, prefrontal cortex

Maturitatea psihoneurologică și responsabilitatea penală a minorilor: O analiză translațională din perspectiva neurobiologiei și biotehnologiilor criminalistice

Rezumat

Obiective: Prezentul studiu își propune să dezvolte un cadru teoretic și metodologic translațional care să integreze descoperirile din neurobiologia dezvoltării, psihologia criminalistică și biotehnologiile moderne în evaluarea medico-legală a responsabilității penale la minori. Obiectivul principal este de a operaționaliza conceptul de maturitate psihoneurologică prin identificarea unor biomarkeri comportamentali și fiziologici măsurabili, care pot fi utilizați în practica criminalistică pentru evaluarea discernământului.

Metode: Studiul propune un design mixt, translațional, care combină sinteza sistematică a literaturii neurobiologice și neuropsihologice (2000-2025) cu dezvoltarea unui protocol empiric original de evaluare. Protocolul integrează: (1) baterii neuropsihologice computerizate pentru evaluarea funcțiilor executive (Wisconsin Card Sorting Test, Stroop Test, Go/No-Go Task); (2) măsurători fiziologice ale axei HPA (cortizol salivar în profil diurn și în condiții de stres acut); (3) evaluarea variabilității ritmului cardiac (HRV) ca marker al reglării autonome; (4) instrumente clinice pentru evaluarea traumei și a contextului social. Analiza statistică propusă include ANOVA multivariată, regresie logistică și modelare ecuațională structurală.

Rezultate: Rezultatele sintezei literaturii indică faptul că maturizarea asincronă a cortexului prefrontal și a sistemului limbic, împreună cu modificările hipocampale induse de stresul cronic, constituie fundamentul neurobiologic al vulnerabilității decizionale în adolescență. Datele empirice din studii transversale și longitudinale arată că: (a) capacitatea de inhibiție executivă atinge un platou funcțional abia în jurul vârstei de 20-22 de ani; (b) discountarea întârzierii (delay discounting) este semnificativ mai accentuată la adolescenți comparativ cu adulții; (c) prezența colegilor crește asumarea riscurilor cu până la 50% în sarcinile de simulare; (d) minorii cu istoric de traumă prezintă niveluri bazale crescute de cortizol și o reactivitate exagerată la stresori sociali. Modelul structural propus explică 67% din varianța capacității de reglaj volițional, cu contribuții semnificative ale controlului executiv (β = 0.48), reactivității la stres (β = -0.31) și influenței contextuale (β = -0.22).

Concluzii: Evaluarea responsabilității penale la minori necesită o abordare dimensională, informată neurodevelopmental, care depășește pragurile de vârstă fixe și evaluările clinice tradiționale. Integrarea biomarkerilor comportamentali și fiziologici în protocoalele criminalistice poate spori acuratețea și echitatea deciziilor judiciare, permițând o individualizare a răspunderii bazată pe profilul neurodevelopmental real al minorului. Implementarea acestui cadru în justiția juvenilă din România ar putea alinia practica națională la standardele europene și la dovezile științifice contemporane.

Declaratie privind utilitatea pubică: Această cercetare translațională demonstrează modul în care descoperirile din neurobiologie și biotehnologie pot fi transformate în instrumente practice pentru sistemul de justiție, contribuind la o evaluare mai echitabilă și mai precisă a minorilor în conflict cu legea. Implicațiile se extind dincolo de domeniul juridic, oferind un model pentru integrarea științelor vieții în politicile publice și în practica criminalistică.

Cuvinte cheie: inteligență artificială; psihologie criminalistică; biometrică; justiție juvenilă; neurodezvoltare; biomarker; discernământ; axa HPA; cortizol; responsabilitate penală