De la pierderea copilului la pierderea fertilității: Infertilitatea ca traumă cronică

Descriere

Psih.Tihan Laura Mihaela, MSc (1), Psih. Tihan Eusebiu Jean, MSc (1)2),

1) Tihan si Asociatii. Professional Civil Society of Psychology
2) Academia Oamenilor de Știință – România

Psih.Tihan Laura Mihaela, MSc

ORCID ID : https://orcid.org/0009-0003-1820-1417

Autor correspondență:

Psih. Tihan Eusebiu Jean, MSc, Bucharest, Romani

Email: eusebiu.tihan@gmail.com

ORCID ID:  https://orcid.org/0009-0008-8316-3679

Tihan, Laura Mihaela; Tihan, Eusebiu Jean (2026). ”De la pierderea copilului la pierderea fertilității: Infertilitatea ca traumă cronică”, în Index Academic, II 2026, DOI: 10.58679/IA41161, https://www.indexacademic.ro/pdf/de-la-pierderea-copilului-la-pierderea-fertilitatii-infertilitatea-ca-trauma-cronica/

© 2026 Laura Mihaela Tihan, Eusebiu Jean Tihan. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

From Child Loss to Fertility Loss: Infertility as Chronic Trauma

Abstract

This article examines infertility as a distinct form of chronic suffering, situated at the intersection of psychological trauma, reproductive endocrinology, and psychosomatics. Unlike perinatal grief, which involves the loss of a child who existed—even if only briefly—infertility represents a “loss without a lost object”: what has been lost is not a real child, but an imaginary child, a possible future, an anticipated parental identity. This chronic absence generates a specific psychological profile, characterized by a repeated cycle of hope and disappointment, compounded by successive layers of cumulative trauma.

The article introduces the concept of captivity-type stress (following Sobrinho’s model), defined by three essential characteristics: humiliation (the body that “fails” at a “natural” function), repressed anger (which cannot be expressed without alienating social support), and the dilemma between continuing treatments (costly, painful, exhausting) and giving up (which would mean accepting a “non-parent” identity for which the woman is not prepared). This type of chronic stress activates the hypothalamic-pituitary-ovarian axis in a specific way, leading to increased levels of prolactin—a hormone that, in excess, suppresses gonadal function, creating a vicious cycle: infertility generates stress, stress increases prolactin, and prolactin exacerbates infertility.

The epidemiological correlations between infertility and hyperprolactinemia (prevalence of 15–30% in infertile women versus 1–5% in the general population) are analyzed, as well as possible causal pathways: primary hyperprolactinemia (e.g., microprolactinoma) → infertility; infertility (with associated stress) → secondary functional hyperprolactinemia; or a third factor (e.g., subclinical hypothyroidism) that causes both. From a psychodynamic perspective, the psychological profile of women with chronic infertility is discussed: hyper-responsibility, diffuse boundaries, inhibition of aggression, deep shame, and social isolation.

The article also includes an analysis of couple dynamics in infertility, highlighting specific dysfunctional patterns (“blame-shifting,” “the mandatory schedule,” “unilateral sacrifice,” “secrecy from the family”) and protective factors. The conclusions advocate for the recognition of infertility as a legitimate form of chronic suffering and for the integration of psychological intervention alongside medical assisted reproductive treatments, not as a “last resort” after repeated failures.

Keywords: infertility, chronic trauma, captivity-type stress, prolactin, functional hyperprolactinemia, suffering without a specific cause, psychosomatic, assisted reproduction

Rezumat

Prezentul articol investighează infertilitatea ca o formă distinctă de suferință cronică, situată la intersecția dintre traumatologia psihologică, endocrinologia reproductivă și psihosomatica. Spre deosebire de doliul perinatal, care presupune pierderea unui copil care a existat – fie și pentru scurt timp – infertilitatea reprezintă o „pierdere fără obiect pierdut”: ceea ce s-a pierdut nu este un copil real, ci un copil imaginar, un viitor posibil, o identitate de părinte anticipată. Această absență cronică generează un profil psihologic specific, caracterizat printr-un ciclu repetat de speranță și dezamăgire, la care se adaugă straturi succesive de traumă acumulativă.

Articolul introduce conceptul de stres de tip captivitate (după modelul lui Sobrinho), definit prin trei caracteristici esențiale: umilința (corpul care „eșuează” la o funcție „naturală”), furia reprimată (care nu poate fi exprimată fără a aliena suportul social) și blocajul între a continua tratamentele (costisitoare, dureroase, epuizante) și a renunța (ceea ce ar însemna acceptarea unei identități de „non-părinte” pentru care femeia nu este pregătită). Acest tip de stres cronic activează axa hipotalamo-hipofizo-ovariană într-un mod specific, ducând la creșterea nivelurilor de prolactină – un hormon care, în exces, suprimă funcția gonadală, creând un cerc vicios: infertilitatea generează stres, stresul crește prolactina, iar prolactina agravează infertilitatea.

Sunt analizate corelațiile epidemiologice dintre infertilitate și hiperprolactinemie (prevalență de 15-30% la femeile infertile față de 1-5% în populația generală), precum și direcțiile de cauzalitate posibile: hiperprolactinemie primară (ex. microprolactinom) → infertilitate; infertilitate (cu stresul asociat) → hiperprolactinemie funcțională secundară; sau un al treilea factor (ex. hipotiroidism subclinic) care produce ambele. Din perspectiva psihodinamică, se discută profilul psihologic al femeii cu infertilitate cronică: hiper-responsabilitatea, granițele difuze, inhibiția agresivității, rușinea profundă și izolarea socială.

Articolul include, de asemenea, o analiză a dinamicii de cuplu în infertilitate, evidențiind pattern-uri disfuncționale specifice („vânătorul de vinovați”, „programul obligatoriu”, „sacrificiul unilateral”, „secretul față de familie”) și factorii protectori. Concluziile pledează pentru recunoașterea infertilității ca o formă legitimă de suferință cronică și pentru integrarea intervenției psihologice în paralel cu tratamentele medicale de reproducere asistată, nu ca un „ultim resort” după eșecuri repetate.

Cuvinte cheie: infertilitate, traumă cronică, stres de tip captivitate, prolactină, hiperprolactinemie funcțională, suferință fără obiect, psihosomatică, reproducere asistată