Motivarea angajaților în cadrul unei organizații

Descriere

Cătălina – Mihaela ASANDEI

Realizarea obiectivelor organizaţiei este imposibilă în absenţa participării oamenilor. Răspunsul la întrebarea „Ce îi determină pe oameni să muncească” pare relativ simplu: nevoile. Ceea ce este complicat este a descifra ce nevoie are personalul unei organizaţii, în ce ordine se cer satisfăcute, cu ce mijloace, care sunt efectele din punctul de vedere al organizaţiei şi al individului.

Fără a acorda prea multă importanţă resurselor umane din cadrul unei organizaţii, managerii şi proprietarii sunt adesea prea orbiţi de obţinerea profitului, uitând sau neştiind că acesta se poate mări, dacă motivaţia şi satisfacţia angajaţilor cresc. Costurile acestui obiectiv sunt mult mai mici decât pierderile determinate de insatisfacţia angajaţilor. Conflictele, sabotajele, comportamentele defensive sunt nu mai câteva din formele de manifestare ale insatisfacţiei personalului.

Firmele de prestigiu care au învăţat din timp lecţia dintre „cum putem face din resursele umane o forţă” sunt acum în topul dezvoltării economice. Iată de ce, este foarte importantă atenţia acordată capitalului uman, înainte ca firmele concurente să descopere slăbiciunile acestuia şi să-l atragă de partea lor.

Studiind motivaţia, cunoscând că practica de a acorda salarii mici, încercând minimizarea cheltuielilor firmei este de fapt, un bumerang. Niciodată nu se ajunge la motivaţia şi performanţa dorită în acest fel. Dimpotrivă, efectele unei motivări suficiente, pecuniară sau non pecuniară, a resurselor umane însoţite de o politică de marketing bine gândită, pot asigura succesul afacerilor de perspectivă.

Deci, de multe ori apare întrebarea: cum pot fi motivaţi angajaţii? Răspunsul nu este chiar aşa de simplu. Motivarea vine din interiorul fiecăruia, din cele mai lăuntrice ascunzişuri ale fiinţei umane şi este adânc înrădăcinată în dorinţele şi nevoile angajaţilor. Ceea ce poate să facă un manager de resurse umane este să creeze mediul ideal în care fiecare angajat se simte motivat şi atunci, productivitatea, eficienţa şi performanţele sale vor fi maxime.

Mulţi oameni trec prin viaţă punându-şi în umbră natura intimă, fără a-şi descoperi „adevărata chemare”, rară a fi conştienţi de ceea ce îi motivează. Oamenii îşi abandonează prea repede visele în faţa realităţilor vieţii. Ei se conformează societăţii, familiei şi altor instituţii, fiecare dintre ele oferindu-le tipare de gândire, emoţionale etc. Adevărata lor identitate dispare. Ca ei să fie motivaţi este suficientă aducerea la lumină a adevăratei identităţi a fiecăruia, talentului şi dorinţelor lor ascunse.

Motivaţia reprezintă motorul fundamental al acţiunilor, variabila care orientează comportamentul şi viaţa cotidiană. Orice acţiune întreprinsă este justificată de un ansamblu de factori care energizează, activează şi susţin comportamentul. Răspunsul la o întrebare de genul „ce te-a determinat să faci acest lucru?” este greu de dat deoarece, pe moment, este greu conştientizată motivaţia alegerii unui anumit mod de a acţiona.

Cunoaşterea motivaţiei constituie un domeniu vast de cercetare a psihologiei umane, ştiinţa care încearcă să elucideze şi cauzele interioare care determină o anumită conduită. Cel mai adesea, punctul de vedere psihologic leagă motivaţia personalului de trebuinţele şi nevoile umane.

Deşi cercetările în domeniu sunt uneori contradictorii, este cert că nevoile active provoacă o tensiune interioară pe care individul încearcă să o depăşească. Nevoia care deţine cel mai înalt nivel de nesatisfacere va exercita şi cea mai mare presiune pentru a fi satisfăcută.

Pe aceste considerente au apărut primele teorii asupra relaţiilor şi resurselor umane, teorii care au urmărit aspectele motivaţionale în cadrul organizaţiilor şi modul în care acestea determină satisfacţia în muncă.