Prolactina ca punte între neuroendocrinologie și psihologia clinică. De la biomarkerul fiziologic la traducătorul suferinței psihice în contextul sănătății femeilor

Descriere

Psih. Tihan Laura Mihaela (1), Psih. Tihan Eusebiu Jean (1,2),

1), Tihan si Asociatii. Professional Civil Society of Psychology
2) Academy of Scientists -Romania

Tihan Laura Mihaela
https://orcid.org/0009-0003-1820-1417

Corresponding author:
Tihan Eusebiu Jean, Bucharest, Romania
Email: eusebiu.tihan@gmail.com
ORCID ID https://orcid.org/0009-0008-8316-3679

Tihan, Laura Mihaela; Tihan, Eusebiu Jean (2026). ”Prolactina ca punte între neuroendocrinologie și psihologia clinică. De la biomarkerul fiziologic la traducătorul suferinței psihice în contextul sănătății femeilor”, în Index Academic, II 2026, DOI: 10.58679/IA20585, https://www.indexacademic.ro/pdf/prolactina-ca-punte-intre-neuroendocrinologie-si-psihologia-clinica/

© 2026 Laura Mihaela Tihan, Eusebiu Jean Tihan. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Abstract

Prolactin (PRL) is a polypeptide hormone secreted primarily by the lactotrophic cells of the anterior pituitary gland, conventionally known for its essential role in initiating and maintaining postpartum lactation [1]. Research over the past three decades has significantly expanded this understanding, revealing profound implications of PRL in metabolism, immune response modulation, energy homeostasis, and, crucially for this paper, in the regulation of social behaviors and the response to chronic stress [2, 3]. This article presents a narrative-explanatory synthesis supporting the central hypothesis that functional hyperprolactinemia (non-neoplastic, non-iatrogenic, and non-structural) can be interpreted as a somatic biomarker of a specific psychological profile—that of a woman overwhelmed by caregiving roles, with diffuse personal boundaries, an anxious attachment style, and a chronic inability to refuse the demands of others [4, 5, 6]. The article analyzes the dopamine-PRL axis, its interactions with the hypothalamic-pituitary-adrenal (HPA) axis, the implications for attachment dynamics and female sexuality, as well as the interactions between thyroid pathology and secondary hyperprolactinemia [7, 8, 9]. A separate section is devoted to the methodological positioning and epistemological limitations of an integrative approach that seeks to link the biological substrate to psychological significance. The conclusions advocate for a paradigm shift in the approach to functional hyperprolactinemia: from a “laboratory abnormality” that must be chemically corrected, to a “somatic message” that must be listened to and interpreted within the patient’s psychosocial context.

Keywords: prolactin, functional hyperprolactinemia, chronic stress, anxious attachment, dopamine-prolactin axis, HPA axis, low libido, psychosomatics, women’s health, psychodrama, couples therapy, personal boundaries, tend-and-befriend

Rezumat

Prolactina (PRL) este un hormon polipeptidic secretat predominant de celulele lactotrofe ale adenohipofizei, cunoscut convențional pentru rolul său esențial în inițierea și menținerea lactației post-partum [1]. Cercetările din ultimele trei decenii au extins semnificativ această înțelegere, relevând implicații profunde ale PRL în metabolism, modularea răspunsului imun, homeostazia energetică și, crucial pentru prezenta lucrare, în reglarea comportamentelor sociale și a răspunsului la stresul cronic [2, 3]. Prezentul articol dezvoltă o sinteză narativ-explicativă care susține ipoteza centrală că hiperprolactinemia funcțională (non-neoplazică, non-iatrogenă și non-structurală) poate fi interpretată ca un biomarker somatic al unui profil psihologic specific – acela al femeii suprasolicitate de rolurile de îngrijitor, cu granițe personale difuze, stil de atașament anxios și o incapacitate cronică de a refuza cerințele celorlalți [4, 5, 6].[1] Capitolul analizează axa dopamină-PRL, interacțiunile acesteia cu axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană (HPA), implicațiile pentru dinamica de atașament și pentru sexualitatea feminină, precum și interferențele dintre patologia tiroidiană și hiperprolactinemia secundară [7, 8, 9]. O secțiune distinctă este dedicată poziționării metodologice și limitelor epistemologice ale unui demers integrativ care încearcă să lege substratul biologic de semnificația psihologică. Concluziile pledează pentru o schimbare de paradigmă în abordarea hiperprolactinemiei funcționale: de la o „anomalie de laborator” care trebuie corectată chimic, la un „mesaj somatic” care trebuie ascultat și interpretat în contextul psihosocial al pacientei.

Cuvinte cheie: prolactina, hiperprolactinemie funcțională, stres cronic, atașament anxios, axa dopamină-prolactină, axa HPA, libido scăzut, psihosomatică, sănătatea femeilor, psihodramă, terapie de cuplu, granițe personale, tend-and-befriend

[1] Prin „hiperprolactinemie funcțională” înțelegem acele cazuri în care nivelul crescut de prolactină nu poate fi atribuit unei cauze organice (prolactinom hipofizar, hipotiroidism, insuficiență renală) sau iatrogene (medicație). Termenul nu implică o judecată de valoare asupra realității simptomului, ci doar absența unei patologii structurale identificabile.