Description

Part III: Prevention And Therapeutic Modulation Of Gut Dysbiosis

From Dietary Ecology to Microbiome-Based Interventions

Authors:
Prof. Dr. Cojocaru Manole, MD, Ph.D¹,³; Psih. Tihan Eusebiu Jean, M.Sc.²,³

Affiliations:
¹Titu Maiorescu University, Faculty of Medicine, Bucharest, Romania
²Tihan și Asociații, Professional Civil Society of Psychology, Bucharest, Romania
³Academy of Sciences of Romania

ORCID:
Prof. Dr. Cojocaru Manole: https://orcid.org/0000-0002-7192-7490
Psih. Tihan Eusebiu Jean: https://orcid.org/0009-0008-8316-3679

Correspondence: Prof. Dr. Cojocaru Manole, Titu Maiorescu University, Faculty of Medicine, Bucharest, Romania. Email: cojocaru.manole@gmail.com

Cojocaru, Manole; Tihan, Eusebiu Jean (2026). ”Gut Microbiome Dysbiosis: An Ecological and Functional Framework for Detection, Prevention and Therapeutic Management (3)”, in Index Academic, II 2026, DOI: 10.58679/IA81374, https://www.indexacademic.ro/en/pdf/gut-microbiome-dysbiosis-3/

ABSTRACT

Background: The prevention and therapeutic modulation of gut microbiome dysbiosis represent rapidly evolving fields with substantial clinical implications. While the concept of dysbiosis has been primarily associated with taxonomic alterations, the ecological framework developed in Parts I and II of this review emphasizes that clinically meaningful management must address microbial diversity, functional capacity, ecological stability and host-microbiome interactions.

Objectives: This review examines contemporary approaches to the prevention and therapeutic modulation of gut microbiome dysbiosis from an ecological perspective. It evaluates dietary interventions, probiotics and prebiotic substrates, the impact of antibiotics, fecal microbiota transplantation, and the emerging recognition of psychological factors in microbiome health.

Methods: A narrative review was conducted based on synthesis of contemporary scientific literature addressing dietary modulation of the gut microbiome, microbiome-based therapeutics, antibiotic effects on microbial ecology, and the gut-brain axis in dysbiosis.

Results: Diet represents the primary ecological modulator of the gut microbiome, with dietary diversity and plant-derived substrates supporting microbial richness and metabolic capacity. Fermented foods, probiotics and prebiotic substrates offer complementary approaches to microbial modulation. Antibiotics constitute major ecological perturbators, and their use should be balanced against the consequences of microbial disruption. Fecal microbiota transplantation has demonstrated efficacy in recurrent Clostridioides difficile infection but remains experimental for other conditions. Psychological trauma and stress may influence the gut microbiome through neuroendocrine, autonomic and immune pathways.

Conclusions: Prevention of dysbiosis should focus on preserving microbial diversity and functional capacity through dietary diversity and avoidance of unnecessary ecological perturbations. Therapeutic modulation should increasingly aim at restoration and stabilization of ecological function rather than simple microbial replacement. The ultimate objective of microbiome medicine is to preserve or restore an ecosystem capable of resisting perturbation, maintaining functional competence and recovering after disruption.

Public Health Utility Statement: This review provides clinicians with evidence-based strategies for preventing and managing gut microbiome dysbiosis. It emphasizes that dietary interventions represent the most accessible and effective approach to supporting microbiome health, while more direct microbiome-based interventions require careful clinical selection and validation.

Keywords: gut microbiome, dysbiosis, dietary intervention, probiotics, prebiotics, fecal microbiota transplantation, antibiotics, gut-brain axis, psychological trauma, ecological restoration

Disbioza microbiomului intestinal: Un cadru ecologic și funcțional pentru detectare, prevenire și gestionare terapeutică

PARTEA A III-A: PREVENIREA ȘI MODULAREA TERAPEUTICĂ A DISBIOZEI INTESTINALE

De la Ecologia Alimentară la Intervențiile Bazate pe Microbiom

REZUMAT

Context: Prevenția și modularea terapeutică a disbiozei microbiomului intestinal reprezintă domenii în evoluție rapidă, cu implicații clinice substanțiale. Deși conceptul de disbioză a fost asociat în principal cu alterări taxonomice, cadrul ecologic dezvoltat în Părțile I și II ale acestui review subliniază că managementul clinic semnificativ trebuie să abordeze diversitatea microbiană, capacitatea funcțională, stabilitatea ecologică și interacțiunile gazdă-microbiom.

Obiective: Acest review examinează abordările contemporane privind prevenția și modularea terapeutică a disbiozei microbiomului intestinal dintr-o perspectivă ecologică. Evaluează intervențiile dietetice, probioticele și substraturile prebiotice, impactul antibioticelor, transplantul de microbiota fecală și recunoașterea emergentă a factorilor psihologici în sănătatea microbiomului.

Metode: A fost realizat un review narativ bazat pe sinteza literaturii științifice contemporane privind modularea dietetică a microbiomului intestinal, terapeutica bazată pe microbiom, efectele antibioticelor asupra ecologiei microbiene și axa intestin-creier în disbioză.

Rezultate: Dieta reprezintă principalul modulator ecologic al microbiomului intestinal, diversitatea dietetică și substraturile de origine vegetală susținând bogăția microbiană și capacitatea metabolică. Alimentele fermentate, probioticele și substraturile prebiotice oferă abordări complementare pentru modularea microbiană. Antibioticele constituie perturbatori ecologici majori, iar utilizarea lor trebuie echilibrată cu consecințele perturbării microbiene. Transplantul de microbiota fecală a demonstrat eficacitate în infecția recurentă cu Clostridioides difficile, dar rămâne experimental pentru alte afecțiuni. Trauma psihologică și stresul pot influența microbiomul intestinal prin căi neuroendocrine, autonome și imune.

Concluzii: Prevenția disbiozei ar trebui să se concentreze pe păstrarea diversității microbiene și a capacității funcționale prin diversitate dietetică și evitarea perturbărilor ecologice inutile. Modularea terapeutică ar trebui să vizeze din ce în ce mai mult restaurarea și stabilizarea funcției ecologice, mai degrabă decât înlocuirea microbiană simplă. Obiectivul final al medicinei microbiomului este de a păstra sau restabili un ecosistem capabil să reziste la perturbări, să mențină competența funcțională și să se recupereze după întrerupere.

Declarație privind utilitatea publică: Acest review oferă clinicienilor strategii bazate pe dovezi pentru prevenirea și gestionarea disbiozei microbiomului intestinal. Subliniem că intervențiile dietetice reprezintă cea mai accesibilă și eficientă abordare pentru susținerea sănătății microbiomului, în timp ce intervențiile mai directe bazate pe microbiom necesită selecție clinică atentă și validare.

Cuvinte cheie: microbiom intestinal; disbioză; intervenție dietetică; probiotice; prebiotice; transplant de microbiota fecală; antibiotice; axa intestin-creier; traumă psihologică; restaurare ecologică

CC BY-NC-ND License, https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0/: This license permits reusers to copy and distribute the material in any medium or format only in unadapted form, only for non-commercial purposes, and only as long as attribution is attributed to the creator.