Academica – Resurse academice

Institutul de Fizică Atomică (IFA) a luat ființă în anul 1956, prin scindarea Institutului de Fizică al Academiei, fondat în 1949, în două unități de cercetare cu orientări distincte: Institutul de Fizică Atomică (IFA) (fizică nucleară) și Institutul de Fizică București (IFB) (fizica solidului). În 1973 IFA a fost înglobat, împreună cu alte unități de cercetare și educație, în Institutul Central de Fizică (ICEFIZ), subordonat Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară (CSEN). În urma dizolvării CSEN, în 1990, IFA a revenit ca instituție cu personalitate juridică independentă. În 1996 din IFA s-a desprins o rețea de Institute Naționale de Cercetare-Dezvoltare, amplasate pe Platforma Măgurele. În 2008 IFA a fost reorganizat prin hotărâre de guvern, primind un rol important în dezvoltarea cercetărilor de fizică din România. (Sursa: Wikipedia)

Prea îndrăgostit de operaţiile pur tehnice ale Serviciului Secret (recrutarea, dirijarea şi infiltrarea agenţilor, combinaţiile şi legendele informative, contrapropaganda şi dezinformarea, interceptările de înscrisuri şi convorbiri), in care era un maestru, Moruzov a neglijat tocmai menirea fundamentală a unui şef al Intelligence-ului: preocuparea pentru analiza profundă şi obiectivă a situaţiei geostrategice şi geopolitice a ţării şi elaborarea prognozelor pe termen scurt, mediu şi îndepărtat pe care să le supună atenţiei factorilor politici constituţionali, responsabili de soarta ţării, iar activitatea întregului aparat de informaţii să fie direcţionată spre un asemenea obiectiv. Prevalându-se permanent de necesitatea păstrării secretului în activitatea de informaţii, ceea ce a fost un lucru bun şi de absolută utilitate pentru instituţia pe care a fondat-o şi condus-o, dar coroborat cu comportamentul etalat ori de câte ori i se ivea ocazia de a-şi da importanţă cu aceea ce ştie şi ar putea să realizeze, Mihail Moruzov a creat celor din jur mai mult derută decât claritate. Toate acestea au alimentat din plin imaginaţia adversarilor săi şi ai Serviciului Secret, care au căutat să-i proiecteze personalitatea într-o lumină dintre cele mai sumbre şi misterioase.

Facultatea de Drept este una dintre cele mai vechi facultăți ale Universității din București, avînd o bogată tradiție în cadrul învățămîntului juridic românesc. Cadrele didactice, mari personalităţi ale vieţii ştiinţifice, dar şi multe cu activitate politică prodigioasă, lucrează în catedrele tradiţionale: catedra de drept public, catedra de drept privat şi catedra de drept penal. În cadrul facultăţii funcţionează mai multe centre de cercetare, precum Centrul de Drept Constituţional şi Instituţii Politice, Centrul de Drepturile Omului, Centrul de Drept Social Comparat, Centrul de Drept European, Centrul de Teoria Generală a Dreptului şi de Drepturi Noi, Centrul de studii în domeniul Dreptului Proprietăţii Intelectuale.

Universitatea Titu Maiorescu din București a fost înființată în 1990, ca instituție de învățământ privat și parte a Sistemului Național de Învățământ Superior. Universitatea a fost dezvoltată după modelul bolognez al universităţilor clasice, și include domenii şi specializări în drept, psihologie, informatică, științe economice, medicină, stomatologie, farmacie, științe sociale, politică și științe umaniste, cu programe de studii de licenţă, de masterat şi de doctorat. Principalele facultăți sunt Facultatea de Drept, Facultatea de Științe Economice, Facultatea de Farmacie, Facultatea de Psihologie, Facultatea de Ştiinţele Comunicării şi Relaţii Internaţionale, Facultatea de Medicină, Facultatea de Informatică, Facultatea de Medicină Dentară, și Facultatea de Drept și Științe Economice și Facultatea de Asistență Medicală din Tg. Jiu.

Ca actor pe scena internațională, UE trebuie să facă fată noilor pericole, amenințări și provocări, cu atât mai mult cu cât urmărește să joace un rol în securitatea globală ceea ce implică asumarea de responsabilități sporite, așa cum sunt prezentate în anexă. Mediul global este caracterizat prin insecuritate, astfel Uniunea Europeană are nevoie de un mecanism complex de management al crizelor. Dezvoltarea unei astfel de capabilități atrage de la sine o altă problemă majoră, dezvoltarea unei capabilități a Uniunii. Există pericolul ca această nouă capabilitate să dubleze NATO sau există pericolul ca Uniunea să își dezvolte o capacitate dar fără puterea de a o proiecta. Un conflict ce se întrevede în viitor este între președintele Consiliului European și Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, în opinia unor eurosceptici. Dezvoltarea acestor capabilități este necesară Uniunii ce se dorește un important actor pe scena internațională.

Creștinismul reprezintă una din cele trei mari religii monoteiste ale lumii ca număr de aderenți, aflându-se cu mult înaintea iudaismului și islamului, născându-se, istoricește vorbind, în prima jumătate a secolului I, când un mic grup de evrei palestinieni l-au identificat pe Mesia cu nimeni altul decât Isus Hristos din Nazaret. De-a lungul a două milenii de existență, creștinismul a evoluat și s-a extins în lume pe spații largi fiind, totodată, însoțit de stări de tensiune, crize, războaie religioase, schisme și conflicte de natură teologică, fapt ce a avut drept consecință apariția mai multor biserici distincte.

În timp, teoria generală a relativității a acumulat mai multe anomalii și discrepanțe, indicând necesitatea unor teorii mai bune despre gravitație sau alte moduri de abordare. Ipotezele ad-hoc introduse în relativitatea generală pentru a explica singularitățile gravitaționale pe baza condițiilor energetice nu sunt foarte eficiente. Sunt necesare ipoteze mai detaliate asupra conținutului materiei. Mulți oameni de știință și filosofi au ajuns la concluzia că singularitățile trebuie să fie asociate cu atingerea limitelor valabilității fizice a relativității generale, fiind nevoie să se dezvolte o nouă teorie, a gravitației cuantice.

Istoricii știu că întâlnirea de la Teheran din 1943 a schimbat cursul celui de-Al Doilea Război Mondial (noi numim această întâlnire epocală pentru secolul al XX-lea, Teheran 1). Prima Conferință de la Teheran s-a desfășurat între 28 noiembrie și 1 decembrie 1943 și a fost organizată pentru punerea la punct a unor probleme de importanță vitală pentru mersul celui de-Al Doilea Război Mondial și organizarea lumii postbelice, ca urmare a marilor victorii aliate din cursul anului 1943. A fost prima întâlnire a “Celor Trei Mari”: Franklin Delano Roosvelt, Winston Churchill și Iosif Vissarionovici Stalin.
Pe 19 iulie 2022 s-a desfășurat întâlnirea Teheran 2… Anii următori ne vor spune dacă și întâlnirea Teheran 2 a marcat cursul actual al schimbărilor din lume! Noi subliniem că DA!

România intră, în iunie 1941, în al Doilea Război Mondial de partea Axei și împotriva URSS, sperând să redobândească astfel teritoriile pierdute. Pe 22 iunie 1941, armatele germană și română au început campania împotriva Uniunii Sovietice prin „Operațiunea München”, armata română fiind motivată de dorința de a lua înapoi de la URSS Basarabia și Bucovina. Pe 1 august 1943, aliații au bombardat câmpurile petroliere și rafinăriile de la Ploiești (Operațiunea Tidal Wave). După bătălia de la Stalingrad din perioada 23 august 1942–2 februarie 1943, armata sovietică a început să avanseze și, în martie 1944, ajunge pe teritoriul României. Trupele românești au participat la război alături de Axă în cadrul Grupului de armate german sub denumirea „Ucraina de Sud”. Mareșalul Antonescu, convins de imposibilitatea opririi asaltului sovietic, în noaptea de 21 august a cerut ambasadorului Manfred von Killinger să angajeze toate rezervele germane pentru a sprijini frontul, și a doua zi, pe 22 august, a informat guvernul român despre intenția sa de a continua lupta alături de Germania nazistă.